joi, 4 octombrie 2012

Vorbeste cu tot ce te-nconjoara – exprimare libera!

      De atmosfera


Faptul ca mama-mi spune: “Pai, ia vorbeste cu cacul, intreaba-l, pe unde e, de ce nu vine?”; “Ia vorbeste cu masa asta, spune-i <<mai, masa mai, ce m-am lovit!>> si faptul ca si ea face asta, cateodata - vorbeste cu obiectele din jur (nu  doar pentru mine, face asta natural, chiar daca nu frecvent J) m-a ajutat sa exprim mai usor ceea ce-mi trece prin minte, sa spun, sa formulez ceea ce simt.
Pe scara, cand era intuneric spunea: “Becule, aprinde-te!” – pentru mine era o scamatorie la varsta aceea (dupa 1 an). Acum, stiu ca nu e tocmai asa, dar tot imi place, acum vorbesc eu cu becul, cand urcam si e stins.
“Mingeee, ma superi, de ce nu stai?”
Chiar daca stiu ca obiectele nu pricep nimic, cred ca ma amuza si ma ajuta sa scot din mine ceva ce este acolo, cu siguranta. Adica, in loc sa ma gandesc “ce intuneric e, de ce nu se aprinde becul?” – ma amuz sa vorbesc cu el; cu siguranta am o frustrare ca nu pot sa prind mingea, dar mi-e mai usor cand o verbalizez cumva.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu