marți, 15 ianuarie 2013

Eu sunt mare si Mami e proasta!

Uaaaaaaaaaau, azi i-am spus mamei pentru prima oara... "Esti proasta!" (Pana acum am mai avut vreo 2-3 incercari cu "Esti carnat!" Dar nu am obtinut efecte spectaculoase:( )


Immm, daca e ceva de celebrat? Intr-un fel, da:) Mama a constientizat si mai puternic ca incepe (a inceput?!?) o noua etapa.
Daaa, eram un pic in stare de iritare, nu pentru ceva anume; nu, nu ne certam, doar ca ceva nu mergea foarte bine. Dar nu are legatura. Am auzit si eu, si parea ca e cool sa zici asa cand esti nervos!

Nu fac dezvaluiri, nici nu cred ca as sti cum & ce anume sa povestesc acum. Este doar o noua etapa; eu stiu la fel de bine ca si ieri ca mama nu e proasta (si ea stie, asa ca replica mea nu parea sa o afecteze foarte tare); si nici macar nu stiu mai bine decat ieri ce inseamna exact "un om prost".
Stiu doar ca am crescut si vreau sa fiu "fetita mare". Toata lumea pare convinsa ca e un lucru bun "sa fii mare" si sunt atatea lucruri interzise "pana o sa fii mai mare...". Asa ca incep sa fiu fetita mare.

Deci, eu sunt hotarata sa fiu "fetita mare". Iar mami, i-am surprins un gand: s-a hotarat ca "the terrible twos" (teribila varsta de 2-3 ani) a fost o perioada suuuuuuuuupeeeeeerbaa, cu toate NUurile, negativismele, tipetele si jocurile ei. Pe care acum, ca incepe teribila varsta a celor peste 3 ani, simte deja ca o regreta cu dor.