luni, 19 august 2013

Povesti si frici

Povestea 1

Sa nu ne imaginam, cumva, ca fricile vin doar din carti/povesti nepotrivite pentru varsta ei. Nuuu, am sa va dau un exemplu. Discutia curge afara, langa garaj.
Mami, ce s-a intamplat?
Sunt ceva urme, lovituri, cineva a incercat sa sparga lacatul, sa intre in garaj.
Cine, mami?
Ceva oameni, niste… hoti.
Dar de ce?
Au incercat sa fure ceva. etc. etc.
Dar de ce nu-si cumpara de la magazine… biciclete etc.?
Pai, cred ca nu au bani suficienti si au crezut ca e mai usor astfel, pentru ei. Inca nu au invatat ca a fura nu e un lucru bun.
……………….pauza de gandire…………………………… pasi inspre parc……………………… Maaaaaaaami, eu nu am stiut ca-n lumea asta exista hoti!!

P.S. Lumea asta este lumea noastra, a oamenilor. Subinteles, lumea cealalta este lumea povestilor. Acolo, da, s-a auzit de hoti. Si-n Degetel si-n Muzicantii din Bremen. Si-n alte locuri. Dar, in lumea asta, nu se auzise despre hoti.


 
Povestea 2

O alta poveste a verii despre “se poate intampla ceva rau” a aparut cand Mara a pornit din parc - fara sa spuna tatalui, aflat pe aproape – a pornit de mana, frumos, cu o fetita mai mare… aiurea, sa caute o prietena. (?!?) Au ocolit garajele, s-au dus catre strada… nu au ajuns foarte departe, tata le urmarea de la distanta. Evident, a urmat o povestire si o atentionare despre “sa nu mai pleci niciodata astfel” si detalieri despre “nu pleci niciodata cu straini”. Desi parintii credeau ca mai e ceva pana la momentul unor astfel de discutii… atunci a fost cazul. Astfel, a aparut in povestea lor Strainul. Si Mara a intrebat Ce inseamna Strain? Si a aflat.
Cumva, parca Lupul cel rau statea pana acum in povestea lui. Dar, cand copilul aude ca raul a patruns si-n lumea asta, incepe sa-i para evident ca limita dintre cele 2 lumi este neclara. Clar e neclara. Altfel, de ce ar discuta astfel, mama si tata?
Ok, ei nu-i spun lupul cel rau, sau om rau… ii spun strain. Si chiar daca nu l-au barfit ff tare pe strainul acesta, era clar ca nu e de bine. “Nu te duci cu straini!” Cum poate sa-ti sune? Si mai seamana si cu Povestea Scufitei, careia mama ei ii spune sa nu vorbeasca cu nimeni pe drum. Si, daca a facut-o, vezi ce s-a intamplat?
Aaaaaaaaaa, cuum? Sa nu fi intalnit pana acum, la varsta ei, pe Scufita si pe lup? E posibil si asta. Dar atunci, s-o fi intalnit cu cei 3 purcelusi. Nici acestia? Pai, poate s-a intersectat cu Rapunzel; sau cu Mica Sirena (si vrajitoarea); sau, cu Muzicantii din Bremen si hotul. Sau cu Vrajitoarele din Oz. Chiar cu nimeni? Sau, cu Grufallo? Ori cu vreun Dragon, ori vreun rechin rau, ori cu Balena lui Pinocchio, ori cu vaca ce-l inghite pe Degetel … sau, cu fricile lui Caillou, sau cu fricile Ursuletului ce nu poate sa doarma sau cu fricile lui Dumbo.
Nu se poate, draga mama, sa nu se fi intalnit chiar cu nimeni, acestia sau altii. Sunt peste tot in povesti. Sau, poate s-a intalnit cu vreo frica de-a ta, sau cu fricile unor vecini, prin parc.
Oooo, Povestitorule, si toate fricile noastre, ale celorlalti, o ajuta la fel?
Nu chiar, unele mai mult, altele mai putin, dar in principiu, o ajuta. Sa aiba apoi fricile ei.
Aaaa, ca atunci cand si-a pierdut bicicleta? Un copil o imprumutase si-a crezut ca nu o mai gaseste deloc?
Da da…
Sau, ca atunci cand, pentru cateva secunde, in marea multime din parcul Central nu si-a gasit mama din ochi, si a crezut ca e pierduta, singura?
Da da, ca atunci.
Sau, ca atunci, cand vecinii vorbeau despre spargerea caselor lor, cu suparare unii, si frica altii, ca ar putea pati la fel?
Da da, ca atunci.
Da, sigur. E normal asa…