joi, 28 februarie 2013

Boli de gradi - virusul "antigradi"


Nu cunosc copil caruia sa ii placa, cu adevarat, sa mearga zi de zi la gradinita. Nu spun ca noua, majoritatii copiilor, nu ne place la gradinita. Si nu vreau sa vorbesc nici despre varste…  (Dupa 5 ani se mai modifica expresia. Asta nu inseamna ca intotdeauna se modifica si starea.) Dar in primii ani de gradi e intotdeauna mai bine cu mama. Cu tata. Cu… altfel decat la gradi. Daca gradinita e superba (!) cred ca copiilor le place sa mearga acolo,insa nu le place sa ramana acolo. Daca nu e superba (!), nu mai discut…
Nu am vrut sa vorbesc pana acum despre asta. Din diverse motive. Unele, sensibile pentru mine, altele sensibile pentru alti copii; altele, sensibile pentru mamici.
Cred ca este un mare mit acel copil care “vrea sa mearga la gradi si nu are nici o problema.” Cred ca toti copiii au la un moment dat o problema cu “a merge la gradi”. Pentru unii, problema pe care o au este evidenta: se manifesta direct, la fata locului, prin suparari si plansete la a fi lasati acolo. Pentru altii, problema este mai putin aparenta: se manifesta altfel, altundeva: acasa, cu rudele, bunicii sau strainii - prin iritabilitate si nemultumire; refuzuri constante;  somn intrerupt; “agatarea” de mama; refuzul cooperarii cu apropiatii sau cu indepartatii etc. etc. Este evident ca la varste mici toate aceste comportamente sunt mai “brutale” si totodata, mai greu de inteles, cand copiii nu se exprima bine verbal. Dar cu cat copilul a fost mai mult crescut in ideea “liberei alegeri pentru sine”, a “cunoasterii de sine” si a “liberei exprimari a opiniilor si optiunilor sale”, cu atat mai puternica va fi rejectia sa fata de Gradi. Gradi, in sensul a “ceea ce trebuie facut in fiecare dimineata”.
Daca eu - pana la 3 ani si un pic - am fost invatata ca in viata exista intotdeauna mai multe optiuni, ca exista libertate individuala si de alegere, acum stiu ca exista alta optiune decat Gradi; si voi manifesta comportamente care sa arate ca doresc sa apelez la cealalta “optiune”. De toate felurile: uneori plang; alteori devin “agatata” de mama; alteori ma imbolnavesc. Cred ca exista si virusul “antigradi”, pe langa multe multe alte tulpini de virusi. Adultii au inceput sa inteleaga somatizarea: exista depresia – ca forma de reactie la surmenaj/ tristete/ pierdere de sine – in job, postnatala etc.; exista raguseala/laringita – ca forma de reactie a organismului la “multele nerostite” ale persoanei. Si altele. Si nu doar pentru adulti, presupun...
Fara suparari, da?
******************************************************************************
Exemplu:
“BOLILE DE PIELE: apar datorită acumulării toxinelor în sânge. Dar mai sunt generate şi de tulburările hormonale. Problema pielei subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Conflictul psihic cu spaţiul poate predispune la boli de piele.
ASTMUL: iubire ascunsă, înăbuşită. Plâns suprimat. O femeie şi-a alungat fiica din casă. Aceasta a crescut, apoi s-a îmbolnăvit de astm, care nu a mai putut fi tratat cu medicamente. Când fiica a reuşit să-şi ierte mama, astmul i-a trecut.
COLOANA VERTEBRALĂ: este axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor noastre şi a temerilor noastre, a refuzului de a evolua, de a iubi, a tuturor suferinţelor şi temerilor pe care acestea le generează. Durerea în coloana vertebrală este de regulă supărarea pe omul apropiat, pe sine şi pe soartă. Dacă amploarea supărărilor este mare poate să apară o deformare a coloanei, o fractură sau să se formeze cocoaşe.
CONSTIPAŢIA: ataşament, posesivitate, refuz de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile. Nu vrea să facă loc la ceva nou. Trebuie să lase trecutul şi să meargă mai departe.”



Putem sa ne gandim la alte surse unde sa citim aceste lucruri, la alte moduri de a le gandi… dar asta e o varianta!
Atunci, ce-ar fi bronsita, ce-ar fi amigdalita, ce-ar fi otita? 

duminică, 24 februarie 2013

Mini vacanta de februarie




Am avut o mini-vacanta: cu Gabi, matusica mea, venita de peste mari si cu bunicii. Si cu mami, evident.

luni, 4 februarie 2013

Jocuri catre 3 ani


Jocurile mele preferate in ultimele saptamani. Si bune tare cand o raceala zdravana te tine in casa zile in sir.
Iau un bat cu o bocceluta in spinare (cu mama alaturi) si devenim Muzicantii din Bremen. Pornim la drum si zarim o casuta luminata in departare (bradul care clipoceste, caci inca nu l-am desfacut, nu am putut fi de acord cu asta; e tot in camera de zi). Speriem talharii – ne ajuta Alla, Pluto, magarusul Abott, Alec, cocosul, suntem multi – pe diversele tonalitati cerute; si ne asezam la masa - facem picnicul acolo, direct pe covor. Si iarasi, de la capat, pana ii speriem bine de tot.
Mergem in uscatoria de pe casa scarii sa-l speriem si peBau-Bau. Ne imbracam adecvat, cu cizmele in picioare si vesta de fas, musai! Vedem ca Bau-Bau e mic si doarme, de fapt, nu vrem sa-l speriem, stam un pic cu el si ne intoarcem.
Am facut gradinita pe casa scarii, am dus-o pe mami acolo sa-i predau matematica. Am invatat matematica din cartea Luciei Muntean- “Jocurile de-a matematica”. Si acolo, pe casa scarii era grupa mijlocie, de aceea era necesar astfel. Vecina de la 3 a iesit si ne-a privit compatimitoare. Apoi, a venit si ea , sa-i predau adunarea si culorile.
Fac gimnastica pe bara de umerase din imensul dulap al dormitorului. E perfecta pentru asta. Si tot acolo, cu usile inchise se poate sa devii Frumoasa din Padurea Adormita. Doar ca-ti trebuie printul care sa te trezeasca.
Sunt educatoare cel putin o data pe zi, la gradinita mea, unde-i invat pe copii - mama, tata si cine se mai nimereste- vocabularul de limba germana. Au invatat deja multe cuvinte.
Sunt Cenusareasa, tot asa, cel putin o data pe zi, cand spal pe jos cu mopul. (Candva stergeam si usile, geamurile, oglinzile, cu lavete, cu discuri demachiante, cu apa, cu spirt, cu apa oxigenata, etc. acum predominant spal pe jos ). A devenit obicei, mama nu mai are decat 2 probleme: 1.sa aprinda toate toate becurile, caci mie imi place sa vad cum straluceste podeaua. Si am inteles, in cele din urma, ca straluceste in functie de lumina; asa ca, vreau sa vad multa lumina! Si 2. Sa-mi stoarca mopul frecvent, caci inca nu stiu sa-l storc.
Sunt un spiridus sau un licurici cu felinarul construit la Gradi de Sf. Martin. Stiti, felinarul cu lumanarea in mijloc? Doar ca e necesar sa-mi aprinda mami lumanarea frecvent, caci imi place si sa sting felinarul, foarte des. Si mami nu are spirit de aventura aici, nu ma lasa sa plec cu felinarul aprins prea departe de ea.
Sunt un vajnic luptator: am invatat dintr-un filmulet cu Jane si Dragonul ce inseamna strigatul de lupta. Si din toata povestea asta cu luptele, mie-mi place sa strig. Asa ca, am inceput sa exersam prin casa strigatul de lupta. Mami si tati nu prea stiu, se tot gandesc la nu stiu ce vecini, si nu le iese, nu sunt suficient de  liberi. Mie imi iese, eu nu am vecini suparaciosi. Vecinii mei sunt simpatici.
Eu sunt lumina si intunericul, si ca sa pot fi intunericul cand e necesar trebuie sa las jos toate cele 4 jaluzele din camera de zi. Asa ca, am nevoie de mami sa ma urce pe pervaz (pot si singura, cu scaunul, dar mami mi-a spus sa nu ma urc niciodata singura pe geamuri, asa ca… eu o chem).
*************************************************************************************
Pare evident ca in toiul acestor preocupari mami si-ar dori din cand in cand sa ma pasioneze mai mult coloratul vreunei carti, puzzle-urile cat mai complexe sau constructiile elaborate de cuburi. Adevarul este ca sunt prea statice pentru mine, ati vazut ce preocupari am. Singurul inconvenient pentru activitatile acestea este ca nu am intotdeauna pregatita o trupa de asalt cu care sa pot face toate aceste calatorii sau spectacole. Alla, Bibi, Alec et Co. nu pot fi partenerii mei deplini la astfel de jocuri, caci nu vorbesc, nu se misca, nu stiu limbi straine etc. etc.
*************************************************************************************
Acum mai rar sunt doctorul, maseuza, coafeza… etc. Am exersat suficient, am multa experienta in aceste domenii, mai exersez si altceva. O constanta ramane, e adevarat gatitul – imi place si sunt adesea bucatareasa sau gazda si fac de mancare rapid, pentru oricine si din orice: din cuburi, puzzleuri, margele, cifrele de pe frigider, creioanele colorate - imediat incropesc o masa. Deci, ma joc si cu puzzle-urile si cu creioanele…