Ce simt eu - interpretare imagini

scoala

gradinita

educatoarea mea

Aceste imagini sunt din Cartea "Poate ca sunt un curcubeu"- Despre Sentimente - de Lauren Snailham. "Este o povestire care ii ajuta pe copii sa exploreze gama larga de sentimente pe care le pot incerca".
Asa scrie pe ea. Pentru ca este pentru copilasi mai mari, eu nu inteleg chiar tot, care-i treaba cu culorile... si sentimentele. Dar uite, eu am simtit nevoia sa "etichetez" imaginile, am rugat-o pe mami sa scriem pe poze. Si uite ce a iesit.
Asa am simtit eu.
Prima imagine: copiii, veseli si povestind sunt "ca la scoala". Asa imi imaginez eu scoala, o adunare vesela de copii; daaaaaaaa, acum pentru mine e o chestie aspirationala. Am senzatia ca toti copiii isi doresc sa creasca, sa poata ajunge la scoala. [Mami are alte pareri, dar inca nu le inteleg exact, nici nu le cunosc pe toate:)]
Urmatoarea imagine: un copil plangand, precis este la "gradinita". Cred ca copiii mai mici plang, si cred ca nu e foarte vesel sa mearga la gradinita. Gradinita e frumoasa, mie imi place, dar mi-ar placea sa stau cu mama. Si poate ca... pentru ca abia asteapta sa mearga la scoala???!!??
La final, o vedeti pe ... Raluca, educatoarea mea. Sic! Este draguta si face mereu "echilibristica"... Immm, ce-o fi insemnand asta, va intrebati? Nici mama nu e sigura ca intelege complet.

Expozitie de muzeu in sufragerie

                                         Expozitie de arta proprie:)
                                         Simeza organizata in sufragerie.
Am fost mandra, cu adevarat, am inteles ce inseamna Muzeul... unde te poti auto-contempla:)

Ora culcarii - tehnici de relaxare

Despre refuzul somnului

Toate aceste povesti de la ora culcarii – cele de mai jos si altele aici- http://mara-intaraminunilor.blogspot.com/2012/10/poveste-cu-mos-ene-si-cei-3-somni.html se trag de la faptul ca eu nu am dormit niciodata nici usor, nici foarte bine (neintrerupt) si nici mult. Ba chiar pe dos. De aceea, mama a fost nevoita sa inventeze tot felul de… povesti, ca sa faca trecerea inspre somn posibila sau mai usoara. Asta nu inseamna ca recurgand la aceste mici “tehnici” lucrurile s-au “rezolvat”. Mama ar descrie cam la fel modul in care eu dorm/adorm, si acum. Doar ca viata ni s-a mai usurat, in multe momente.

      Perceptia timpului/ ceasul/ orele

Mama mi-a vorbit intotdeauna despre ora mesei, ora de somn, ora de iesit afara etc etc. E o tipa rutinata si-i place programul. La cca 2 ani a venit cu un ceas de plastic- o roata colorata, de plastic, fara baterii, nu face tic-tac, dar are limbi si ore scrise, si-n dreptul fiecarei ore este un personaj: Minnie, Winnie, Mickey Mouse etc si altii pe care nu-i cunosc. Am inceput sa invatam ca “Uite, aici, Mickey este somnoros, e ora 2.00, ne culcam si noi”; “Aici, la ora 4, uite, Minnie s-a trezit/ arata de parca ar face gimnastica de inviorare”. Si ce daca? M-a ajutat sa: 1. mai imblanzesc problema refuzului somnului, sa-mi sune mai real ca toti dorm cand dorm si eu, daca apar asa, desenati chiar pe ceas, chiar la orele mele de somn!!!:); 2. Sa exersez cifrele, numaratoarea, logica ceasului.

Nu s-a terminat si sa nu ne imaginam ca de-atunci dorm subit cand vrea mama, ceasul sau Winnie. Nuuuu. A depins de multe. Dar o perioada a fost chiar mai haios momentul culcarii. Iar apoi, desi am mai uitat de ceas, devenea haios cand mama mi-l punea in brate si aveam cu cine sa ma “confesez” la ora somnului.  

Numaratul elefantilor din Poiana

Este tehnica noastra de relaxare, inainte de somn. A debutat cam inainte de 2 ani si acum inca functioneaza foarte foarte bine. Este ca numaratul oilor (de acolo si provine, zice mama).

“Inchidem ochii si vedem o poiana/campie intinsa, verde verde, frumoasa si linistita. In mijlocul poienii se afla un copac inalt, frumos, cu crengi bogate, lasate catre pamant si multe multe frunze verzi. In jurul copacului, sub crengile lui bogate se invart multi multi elefanti, de toate culorile: si elefanti albi, si elefanti roz, si elefanti galbeni, si elefanti gri si elefanti negri, si elefanti albastri etc etc. . Deasupra, fluturasi colorati plutesc usor si pe crengi canta pasarele. Haide sa numaram elefantii: 1 elefant roz, 2 elefanti roz, 3….. 10 elefanti roz; 1 elefant galben… blablabla."

Inainte de 2 ani numaram pana la 10; acum numaram catre 20, unde se plictiseste mama. Ne relaxam, nu inseamna neaparat ca ne afundam in somn instant. Dar numaratoarea din ce in ce mai rara si mai soptita pe mine ma trimite mai usor catre starea de somn, pe care mama vrea sa mi-o induca. E vocea ei care susura, si e bine. Si pentru mama este ceva automat, mai usor de spus decat o poveste, inca o poveste, la care ar trebui sa se concentreze mult mai mult.

P.S. Am pus-o o data pe mama sa faca asta in masina, la drum mai lung, catre bunici. Tata s-a razvratit, caci il apucase cu adevarat somnul. Am fost nevoite sa renuntam!
P.S.2 Poiana aceasta vrajita sa stiti ca mi-a ramas, asa, in viata de zi cu zi. Le spun unora- altora ca "eu ma duc in poiana mea", si doar mama stie ce e, de unde a aparut poiana, toata lumea isi imagineaza ca este doar o vorba aruncata-n vant. Cand colo, Poiana este locul magic, unde orice si totul este posibil! Chiar si doar pentru nasterea acestei Poieni, a meritat inventarea numaratorii de elefanti.

Cum stingem becul la culcare

Candva, era o veioza la distanta de pat, pe care o stingea la culcare mama, vreme lunga, dupa povestea de seara. Cand s-a schimbat decorul din camera, veioza a venit la capul patului. La cca 2 ani nu mai voiam sa (a)dorm; nu mi-era somn, asa ziceam… dar, oricum, refuzam sa stingem becul. Mama stingea, eu aprindeam, si tot asa, o vreme. Pana cand, mama a inceput sa refuze sa stinga becul: “Dorothy/ Iepurasule striga ea la personajul din cartea citita atunci, vino, te rog, sa stingi becul, eu nu am chef! Mara, spune-i te rog…” Mi-a fost suficient o singura data acest joc, pe cuvant. De atunci, sting becul fara nici o problema. Nici o exceptie de la regula, in aceste luni. Dar facem acest joc mereu mereu, de 1 an de zile. In fiecare seara mama intreba: “Cine stinge becul? Dorothy? Ariciuleeeee! Cocosuleee!” Ma intreceam cu prietenii mei care e primul la intrerupator. 

Acum, de multe ori, ii raspund simplu, mamei, sa-l stinga ea. Sau, sunt seri cand e evident ca nu mai e necesar sa intrebe, o las pe ea, ma ascund in vizuina.

Somn Usor si Noapte Buna!

Povestea Jucariilor Marei

In strada Plopilor nu erau deloc plopi. Asa ca, vantul suiera printre frunze de tei, nuci, castani si alti copaci, pe care nici eu, nici mama nu-i re-cunoastem. Oricum, nu conteaza foarte mult. Cand eram mai mica, adica prin primavara- si copacii erau infloriti- vorbeam cu ei: cei cu flori se numeau Florin, cei doar cu frunze se numeau Verzuliu. Acum, chiar uitasem de aceasta chestiune, mai rar copacii mei au nume.

…………………………………………………………………………………………………………

Era noapte si Alla se trezise:

“Alec, Alec, trezeste-te! Se aude ceva ciudat, ce e?”

Alec mormai, se intoarse de pe-o parte pe cealalta si trase o tranta.

“Immm, ce e? Am cazut… Unde suntem? Unde sunt ceilalti?”

Ei doi erau in baie, Alec cazuse de pe treapta de la dus, unde Mara ii uitase de cu seara.

“Am adormit aici, in baie, unde ne-a lasat Mara, dar alta e problema… Se aude ceva ciudat… Tu nu auzi?”

In liniste, cu urechile ciulite ascultau amandoi:

“Daaaaaaa…”

Se auzeau pocnituri, mici tipete, fojgaieli si icnituri, scancete si smucituri.

“Ce-o fi asta?”

Si pornira amandoi, incetisor, pe holul intunecat, spre camera de zi, de unde veneau zgomotele.

Acolo, camera intunecoasa era iluminata pe jumatate de luna si de felinarul strazii.  Zgomotele, voci pitigaiate, plangacioase, veneau mai ales, dinspre masuta cu rotile de sub geam:

“Da, sigur, dar pe voi, cel putin, va duce la baita regulat… va mai pune la somnic, va plimbati cu caruciorul, va dati in hinta si povestiti toata ziua, cate ceva… Pe cand noi…”

“Da, da, nu fiti necajite, ca vine si vremea voastra…” sopteau vocile din canapea.

In canapea erau “ceilalti”- Bibi, spiridusul mov, Abott, Dumbo, Pluto oita Thea si Theio cea mica…

In rafturile masutei si pe jos, pe langa masuta, “zaceau”: cutii cu cuburi, lego, puzzle-uri, carti de colorat si altele asemenea. Alaturi, intr-o pungulita de hartie sinele trenuletului de lemn atarnau pe margini, aruncate la repezeala, pentru somn.

“Waaaaaaa, waaaauu, pe noi ne baga-n seama foarte rar, uita de noi repede, ramanem aici, in rafturi sau cutii sau pungulite vreme lunga; alteori, ne uita, pur si simplu, pe podea, ca sa dea fuga la voi, sa va povesteasca, sa va aline. Voi primiti, apa, mancare, sunteti sterse cu servetele umede, va uitati la filmulete, dansati, sariti coarda…” plangeau jucariile nefolosite.

“Haideti, haideti, nu va suparati… Uite, sunt momente cand si pe noi ne lasa aruncate pe podea, stam la baie pe jos… si ea se apuca de literele din cutiuta, sau de framantat aluatul. Ati vazut-o aseara… ne-a lasat murdari pe gurita la masa, dupa cina, si s-a apucat de aranjat cifrele pe frigider. Eu cred ca nu are rabdare, trebuie sa invete sa fie mai ordonata”.

Alla si Alec priveau si ascultau stupefiati. “Dragilor, dragilor, nu va agitati! Fetita noastra creste-creste in fiecare zi si zilnic ea invata tot mai mult sa aiba rabdare si pentru voi, dragi puzzle-uri si lego-uri si cuburi. Si invata treptat-treptat sa ne aranjeze pe toti, seara la culcare. Uite, noi o sa-i cerem sa ne culce seara in cosuletul nostru, special pregatit; iar voi sa o rugati, de fiecare data, sa va puna la locul vostru, sa nu mai zaceti asa, pe podea. Haideti sa-i spunem ce ne dorim, va fi mai usor pentru ea sa ne inteleaga. Vreti asa?”

“Daaaaaaa” au raspuns in cor vocile pitigaiate si smiorcaite, si din raft si din canapea.

“Uite, mai sunt cateva ore pana la trezire – au continuat Alla si Alec. Cand se pregateste de gradinita, dimineata, noi toate o sa-i spunem ca o asteptam frumos in cosulet, unde ne va lasa. Iar voi sa-i urati o zi frumoasa si sa-i spuneti ca o asteptati la joaca. Ea o sa-si aminteasca de voi si o sa va raspunda. Si asa, o sa se obisnuiasca ca noi toti o asteptam acasa! Acum, somn usor tuturor!”. 

Poveste cu Mos Ene si cei 3 Somni Inaripati: Somn Usor, Somn Bun si Somn Linistit

Inainte de somn

Era cu cateva zile inainte de Ajunul Craciunului. Mos Craciun si Mos Ene, ca doi prieteni vechi si buni ce erau, statusera de vorba toata ziua. Mosul cel Alb voia sa afle cat mai multe despre copilasii carora urma sa le duca darurile: cum dorm, daca dorm, cat dorm si alte d’astea. Asa ca, cei doi mosi prieteni aveau ce povesti. Asa au sporovait ei toata ziulica, band ceai si mancand turta dulce si uitand de vreme si de ceas… Pana cand, destul de tarziu in seara, era negru-intunecat afara, se aude-n geam:

“Cioc-Cioc Cioc-Cioc! Mos Ene, Mos Ene, ce faci? Ai uitat de noi? Lumea nu poate dormi!”

Ce se intamplase?

Mos Ene, luat cu vorba, uitase, in aceasta seara, ca e vremea de impartit praful de somn… Mosul iesi iute afara si le dadu Spiridusilor Somnului - Somn Usor, Somn Bun si Somn Linistit - saculetul cu praf de somn, sa porneasca la drum.

Si cei trei spiridusi ai Somnului au pornit pe la casele oamenilor.

Somn Linistit a intrat pe primul geam luminat care i se arata, de unde veneau zgomote si plansete. Un baietel racit, cu nas infundat si dureri in gat, incerca din rasputeri sa doarma, dar nu reusea… mamica lui statea langa el sa-l linisteasca, ba ii spunea o poveste, ba il tinea in brate, ba aprindea lumina, ba o stingea… nimic nu functiona, micutul era necajit si plangacios. Somn Linistit isi trecu palma usoara, cu o atingere de praf de Somn peste pleoapele baietelului si ale mamicii, si amandoi s-au asezat curand la somn linistit, in pace…

Somn Bun era la fereastra casei unei fetite tare zglobii, dar cu ochii rosii si suparata nevoie mare, caci ea nu gasea cu cale sa doarma, iar mama si tata o necajeau trimitand-o la culcare. Fetita era obosita, dar incerca din rasputeri sa se agate de marginile patului, sa nu stea linistita la locul ei.

“Nu vreau sa dorm! Nu vreau sa dorm!”

“Nu mi-e somn si nu vreau sa dorm!”

Si plangea, cu ochii rosii, de obosita ce era. Jucariile ei, pe podea, prin pat, erau speriate si obosite si ele, se gandeau cum or sa faca ele fata zilei de maine fara somn si fara odihna. “Haide sa ne culcam, maine nu o sa putem sa ne jucam, nu o sa avem energie si voiosie; nici nu crestem sanatosi, nici tu nu o sa te mai bucuri de noi!”, incercau ele sa o convinga pe micuta razvratita.

Somn Bun s-a hotarat sa o ajute nitelus, asa ca i-a atins pleoapele cu praful magic de somn; fetita cea zglobie zambi cu drag si se hotari sa puna capul pe perna… sa primeasca un somn bun. Astfel ca maine sa mai creasca un pic, sa fie mai mare si mai puternica, mai plina de sanatate si energie. “Dar nu vreau sa dorm muuult! Dorm doar un pic, un pic!” “Daaa, dormim doar atat cat trebuie”, au fost de acord toate jucariile.

Somn Usor se oprise si el la cateva strazi mai incolo. Doi fratiori, o fetita si un baietel se ciondaneau in camera lor. O bunica si-un bunic, o mamica si-un tatic se invarteau si ei, prin camerele lor, ba in pat, ba pe langa pat… toti cu ochii cat cepele de nesomn… baietelul se ascunsese sub plapumioara, incerca sa adoarma, surioara tragea de el:

“Haide, arata-mi si mie, cum se doarme?” Si iar il tragea, ba de nasuc, ba de urechiuse… “Cum se doarme, cum, cum? Eu nu stiu sa dorm singurica…”

“”Uite-asa, pui capul jos pe perna, inchizi ochisorii si gurita; lasi manutele si piciorusele sa se linisteasca… Haide, incearca! Si te gandesti la ceva frumos, frumos, la ce-ti place tie. Acum lasa-ma sa dorm, te rog, mi-e somn-somn…”.

Si fetita iar tragea de el, iar o striga ba pe mamica, ba pe tatic, ba pe bunica, ba pe bunic… Era o mare neliniste in casa…

“Haide, pune-te pe burtica, cum iti place tie… asaaaaa… acum lasa manutele linistite, lasa piciorusele nezbenguite, inchide gurita, fara vorbe si lasa-l pe Mos Ene sa te alinte…” o invata fratiorul ei.

In acel moment, Somn Linistit o mangaie pe fetita bland, pe pleoape, asa incat ea simti ca sunt grele-grele, pline de somn; manutele se asezara langa perna, si ea simti cat de usor si odihnitor poate fi sa te lasi purtat inspre somn…

Astfel, ziua de maine urmeaza sa fie mai linistita si mai usoara pentru toti copilasii care au adormit acum… si pentru parintii si bunicii lor… iar copiii se vor bucura de cat de puternici si plini de energie si sanatate sunt dupa un asa somn usor, somn bun si linistit!