Fa din armasar, tantar! si apoi, Invers

Joc de deblocare a crizei

Schimba vorba & ritmul (1)

Sa zicem ca suntem deja in relatii destul de incordate pe ziua respectiva, cand eu o dau in bara, parca vreau sa o intarat. Fac ceva de parca ii fac in ciuda mamei. Na, am traznit-o de pamant, dupa ce mi-a spus de vreo 10 ori sa am grija ca urmeaza sa cada. 

Se protapeste in fata mea: “Mara!  Tocmai ai facut asta, stii ca nu-mi place!” Tonul e grav, usor ridicat, fata serioasa, ma fixeaza in ochi. 

Si continua: “Asa ca acum” – si se arunca pe mine, deja vioaie, razand, luandu-ma in spate, pe umar, cu capul in jos si picioarele in sus, batandu-ma usor pe fund - “am sa te fac: sac de cartofi, sac de varza, sac de morcovi, sac de cartofi, sac de varza, sac de morcovi! Cine vrea cartofi?” “Am un sac de cartofiori/ Uiteee, chiar si morcoviori/ Am si un pic de spanac/ Ba uite, am chiar si un dovleac/ Am si o ceapa aromata/ Sigur o mancam-indata”.  

Ma rog, asta e gaselnita mamei, poate fi orice altceva care sa rupa ritmul si sa destinda, mai ales, surprinzand. Mie imi place statul asta cu picioarele in sus, cu capu-n jos. Acum nu ma mai surprinde “ca nou”, dar tot imi place.

Ea si-a spus “predica” in cele cateva secunde de gravitate, nici nu era cazul sa mai continue, oricum, stiam de la inceput. Si e bine ca nu a terminat in acelasi ton, nu am fi facut decat sa ne enervam.

Schimba vorba & ritmul (2)

Am varsat cana cu apa in bucatarie, pe jos, oarecum intentionat; sunt cam iritata, caci nu sunt bagata-n seama suficient, mama pregateste masa. Atmosfera este deja incordata, cu cateva ridicari de ton, chiar daca inca nu ne-am certat. 

Mama: “Mara! Ai varsat toata apa pe jos!” (stie ca nu a fost o greseala; e grava si protapita in fata mea). Cand imi vede expresia chipului se prinde ca nu are nici un rost si continua – acum pe un ton grav-in-gluma si alert, vioi: 

“Acum, se va face aici o adevarata baltoaca, se va umple cu pesti; si vor veni si broaste, si berze sa manance broastele, si poate si cocostarci si rechini sa manance cocostarcii, si noi… noi unde mai incapem in bucatarie? Hai sa stergem repede baltoaca, pana nu vin toti astia si nu mai avem loc la masa!”

Schimba vorba & ritmul (3)

Am avut o perioada, la 2,0-2,2 ani, cand in loc de a spune ”Mi-e teama de ceva!”  spuneam “Ma doare… dintele!” (cel mai adesea dintele). Nu ma durea dintele, exprimam, prin durere, frica sau nelinistea. Dar pentru ca am fost foarte luata in serios cu aceste dureri si aceste nelinisti presupuse, a devenit un obicei foarte frecvent sa spun “Ma doare dintele” si atunci cand voiam doar sa fiu luata in brate ca sa nu mai umblu pe jos… ma rog, aveam nevoie de oarece alinare, dar mama considerase ca e suficient cat am "discutat durerile de dinti” . 

Asa ca, la un moment dat a inceput urmatorul joc (atunci cand situatia era "usoara", nu atunci cand eram in crize de oboseala, stres etc.)

“Eu: Ma doare dintele.

Mama: De sus sau de jos?

Eu: De jos

Mama: Mic sau mare?

Eu: Mic

Mama: Gras sau slab?

Eu: Slab

Mama: Alb sau negru?

Eu: Negru

Mama: Inalt sau scund?

Eu: Scund

Mama: Patrat sau rotund?”

Etc. etc. etc.

Pana ne plictiseam, oboseam, uitam oricum de unde am pornit, nu ma durea dintele si starea era clar, imbunatatita. Se juca cu opozitiile, cred ca mi-a fost si util exercitiul asta, am invatat ceva:)