Intratul in casa cu Nu in brate – "Nu ma descalt, nu ma spal…" Nimic!

Joc de deblocare a crizei

Mama: “Ahaaaaaaa, ti-ai uitat piciorusele afara??!!?? Pai, da, ce sa descalti... daca vrei, du-te dupa ele!” Imi deschide usa, eu ies pe scara, le caut, le gasesc, le aduc in hol si le montez: Pfic, pfic- asta-i sunetul cand “se face ceva”. Si le descalt, acum mi-e mai usor. 

De ce? Pentru ca am intrat in starea de descaltat picioruse, nu puteam sa o fac, ca nu aveam “clickul”.

“Ahaaaaa- zice mama- nici manute nu ai?? Si ele au ramas afara? Pai, cauta-le, atunci…” De obicei le gasesc mai usor, alteori deschidem iar usa, dar cu siguranta ajung in scurt timp cu ele la baie.

Nu merge intotdeauna. Dar merge de foarte multe ori. Oricum, cred ca pentru noi, copiii, nu exista INTOTDEAUNA. Nu stiu daca pentru cei mari exista. Cand am sa aflu, zau, ca va spun si voua!
Iar pana atunci, eu zic ca merita sa ne amuzam de cat mai multe ori, chiar daca nu mereu.

Pupici cu lipici

De conexiune, de destindere

Pupicul cu lipici s-a nascut odata, dintr-o imbratisare (s)fortata. Asa a parut un pic. Eu ma cam burzuluiam, mama a dat sa ma apuce in brate, sa ma calmeze, am vrut sa o resping, cand… hodoronc-tronc, ea mi-a lipit pe fata un astfel de pupic fortat si m-a strans tare-tare, desi eu o impingeam; ea striga: “Aoleu, ne-am lipit, si nu mai pot sa ma dezlipesc!” Isi turtea acum fata de-a mea… “Vaaaai, cum ne dezlipim?!?” M-a apucat rasul, am impins-o sa-i arat ca eu pot sa o dezlipesc, apoi i-am cerut iar sa ne lipim, si tot asa. De atunci, ne lipim, ne dezlipim, in situatiile cand nu ne e prea clar daca ne vine sa ne iubim sau sa ne certam, sau din amandoua cate-un pic. E cert ca doar eu am Solutia dezlipirii. Asta e cel mai important. Si ne jucam cat vreau eu. Acum e mai elaborat, cateodata am praf magic, alteori aduc apa, sau fac sa vina ploaia care ne dezlipeste, dar am intotdeauna solutii sa stau in sau sa plec din aceasta imbratisare.