Din intelepciunile mele, cam la 2,9 luni
Cum sa le explici mamelor, astfel incat sa inteleaga... Unele din aceste “intelepciuni”
J nu sunt decat preluari. Evident. Doar ca in anumite alte momente, Mami uita ce-a spus. Asa ca, atunci, eu i le
reamintesc.
- Inainte de culcare; refuz sa ma pregatesc de somn. Dupa muuulte incercari:
"Mama: Maara, iar ne certam… Chiar vrei sa ne certam zilnic?
Eu: Nu.
Mama: Atunci cum facem, sa nu ne certam zilnic?
Eu: Ne ascultam una pe alta!”.
Eu: Ne ascultam una pe alta!”.
- Inainte de gustare, eu sunt foarte flamanda, mama grabita (sa plece din casa in 20 minute):
"Mama: Iubita, mancarea e gata, trebuie doar sa o incalzesc, ai
rabdare…
Deja aratasem ca nu am rabdare. O
strigam, o intrebam unde e mancarea, ca un papagal, in timp ce “molfaiam” in
maini o plastilina.
Am lasat sa-mi scape un tipat de
nervi: ascutit, puternic, dar scurt si frustrat.
Mama s-a speriat, a tresarit langa
aragaz, s-a intors la mine:
Mama: Mara, ce e asta?!? Asta inseamna ca chiar nu mai ai nici un
pic de rabdare?!?
Eu: Mai invat.
Mama: Ce inveti?- intreaba mama, uitand-se la plastilina - credea
ca are legatura.
Eu: Sa am rabdare.
Mama: Iubita mea… tu stii ce ai spus?
Eu: Da.
Mama: Ce ai spus?
Eu: Ca invat sa am rabdare."
P.S. Voi o faceti? Adica, invatati constient sa aveti rabdare?
- Mami tipa ceva, nu foarte tare, dar deranjant.
Eu: “Mami, daca tipam nu ne auzim, trebuie
sa spui <te rog frumos>”.
La 2 ani – ai mei- mama si-a lipit
pe dulapul din bucatarie asa:
*** O inimioara verde cu: NU TE ENERVA! NU TIPA!
*** O steluta verde cu: TACI/ RESPIRA/ NUMARA/
PAUZA!
Au ajutat-o?
Mmmdddaaaa, a mai tipat, s-a mai enervat, dar eu am simtit ca a contat faptul ca le avea mereu sub ochi; si
a invatat cu ele si datorita lor sa-si inghita primul impuls. Si,
a invatat ca poate sa ceara PAUZA! Pentru ea insasi. Mai mult decat faptul ca ma linistea pe
mine, aceasta declaratie : “Pauza!” era de natura sa o linisteasca pe ea
insasi.
