Ne culcam cu totii in dormitorul matrimonial. Dar, cum am
dormit la pranz tarziu, somnul nu mi-a venit usor. Deloc. I-am citit mamei, care la
22.30 era rupta de somn, “Ursuletule, nu ti-e somn?” si mama, cu voce carpacita
si ochi mici-mici, incerca sa-mi raspunda: “Baaaaaaa, mi-e somn!”. “Dar uite ce
intuneric este, nu ti-e frica?” “Baaaaaaaa, zicea mama, mi-e si frica…”.
 |
| http://carteacopiilor.ro/img/carti/ursuletul_01.jpgaceasta este ultima mea preferata. se leaga, evident, de faptul ca nu-mi place sa dorm, asa, ca idee. nu neaparat ca am avut mare frici de intuneric. dar, o frica cat de mica, este acolo, undeva |
Si am tinut-o asa, pana si tata a stins veioza, punandu-si
cartea lui deoparte. Mama respira usurel, inspre somn. Eu am mai citit un pic,
pe intuneric, din cartea mea. Apoi, mi-am dat si margelele jos:
-
“Tati, zi-mi o poveste!”
-
Cu ce sa fie?
-
Cu… o capsuna care a cazut dintr-un brad.
-
Immm, pai… demult, demult, cand perii faceau
mere si brazii capsunele, iar veveritele cantau la flaut…
-
Ce cantec?”
Si am mai tinut-o asa, amandoi, o vreme...
Acum intelegeti de ce imi place atat de mult
sa dorm in 3. Sunt surprinsa ca parintilor mei le-a luat 3 ani sa inteleaga
asta. Eu am stiut-o de la inceput. Ei de ce nu au stiut?
