Draga Omule Mare,
M-am gandit la tine ca la o samanta… care n-are rabdare sa
rodeasca, vrea sa se vada plantuta…
M-am gandit la tine ca la un bulgare de nea, care nu se
bucura de rostogolire, vrea sa ajunga direct om de zapada, cu caciula pe cap si
nasturei la gat…
M-am gandit la tine ca la o propozitie, care n-are pofta de insiruirea
fiecarui cuvant, ca-si doreste prea repede sa ajunga la final…
Dar, Omule Mare, cand creste plantuta, nu-i mai ramane decat
vestejirea…
Cand e gata, omul de zapada urmeaza sa se topeasca in soare…
Cand ajunge propozitia la final nu mai urmeaza decat punctul.
Punct.
Uite, iti propun un joc: o zi de taceri. Jocul tacerii. Doar
pentru tine.
Cum e jocul asta: cu copilul, cu sotul/soata, cu bunica, cu
doica… Incearca sa vorbesti cat mai putin, mai deloc, pe cat se poate. Sa stai
cu calm, in tine. Dar, cu calm. Ai grija sa te bucure tacerea, sa nu arati o
atitudine searbada. Dar, in schimb, sa-ti umpli chipul, gesturile, corpul de
expresie.
Poti sa raspunzi copilului doar prin zambete. Sotului, cu
inclinari de cap. De multe ori. Crede-ma! Cand il vezi pe cel mic, la 2 ani si
ceva cocotat pe marginea ferestrei, poti sa nu strigi: “Ai grija! Ce faci
acolo?”, poti sa i te alaturi rapid, cu o atitudine grijulie, in caz ca… sau cu
un gest suportiv. Poti sa-l dai jos, daca e cazul, fara cuvinte, cu o imbratisare.
Cand trebuie sa-l calmezi dupa marea cazatura pe gresia din hol- poti sa-l iei
cu mare drag in brate, sa-l iubesti si sa-l pupacesti, sa-i ingani ceva, cu cat
mai putine cuvinte. Si tot asa…
Incearca. Incearca o jumatate de zi, spune-ti ca e jocul
tau, sa vezi ce iese de aici. Incearca cateva zile la rand. Dar nu uita,
aduna-ti zambetele, inclinarile de cap, toate gesturile si posturile care pot
sa inlocuiasca - uneori cu si mai brio!- vorbele. Fa astfel incat ceilalti sa
nu simta jocul tacerii. E doar pentru tine. Si ramai cu tine in acele ore, cu
gandurile tale de moment: cureti morcovi, gandeste-te la morcovi, la supa; pui
haine la spalat… in tacere, poti sa analizezi hainele, culorile, sa-ti
amintesti de unde a aparut fiecare bucata in sifonierul tau, cate pete nu ai
reusit sa scoti; schimbi scutecul, concentreaza-te pe scutec, pe fundel, pe
iritatia actuala, pe crema tamaduitoare… cu toata atitudinea pozitiva pe care o
ai disponibila; ai o criza de tip 2-3 ani, incearca sa vezi cat se poate repara
cu zambete, imbratisari, pupici, o melodie fredonata, fara cuvinte … Si
spune-mi si mie ce a iesit de aici.
Iti doresc cat mai multe vorbe inghitite! Spor!
Iti doresc cat mai multe vorbe inghitite! Spor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu